Dizolvarea este procesul de amestecare a două sau mai multe substanțe, în urma căreia se formează o soluție.
1. Difuziunea (răspândirea) particulelor dizolvatului printre particulele dizolvantului, fenomen endoterm, însoțit de absorbție de căldură.
2. Formarea unor legături între particulele componentelor soluției, fenomen numit solvatare, care este un fenomen exoterm, însoțit de cedare de căldură.
Dizolvare exotermă , când căldura degajată a fenomenului de solvatare este mai mare decât căldura absorbită la difuziunea particulelor.
Dizolvare endotermă, când căldura degajată a fenomenului de solvatare este mai mică decât căldura absorbită la difuziunea particulelor.
I. La dizolvarea compușilor ionici în apă, dipolii apei se orientează cu polii de semn opus către ionii din cristal. Se formează legături ion-dipol între ionii solvatului și moleculele polare de apă.
II. La dizolvarea moleculelor polare în apă, dipolii apei se orientează cu polii de semn opus către dipolii solvatului. Se formează legături dipol-dipol între moleculele polare ale solvatului și moleculele polare de apă, care alungesc molecula solvatului până la desfacerea acesteia în ioni (ionizarea solvatului). Ionii din soluție sunt ioni hidratați.
HCl + H2O → H3O+ + Cl-
Acizii, bazele și sărurile care în soluție sau în topitură conduc curentul electric prin intermediul ionilor mobili se numesc electroliți.
- Săruri disociate total în ioni în soluție (de exemplu: NaCl, KBr, NaI etc.) NaCl (s) → Na+ (aq) + Cl-(aq)
- Baze tari care sunt (aproape)total disociate în ioni (de exemplu : NaOH, KOH, Ca(OH)2 etc.) KOH (s) → K+ (aq) + HO-(aq)
- Acizi tari care sunt (aproape) total ionizați în soluție (de exemplu : HCl, H2SO4, HNO3 etc.) HCl + H2O → H3O+ (aq) + Cl-(aq)
- Baze slabe care sunt parțial disociate în ioni, de exemplu: NH3 etc.) NH3(g) + H2O(l) ⇆ NH4+ (aq) + HO-(aq)
- Acizi slabi care sunt parțial ionizați în soluție (de exemplu : CH3COOH, H2CO3, H2S etc.) CH3COOH (l) + H2O(l) ⇆ H3O+ (aq)+ CH3COO-(aq)